Alexandru Golub – nouă decenii de viață întru Hristos

De ziua Sf. Duh am trăit clipe de aleasă bucurie duhovnicească alături de fratele Alexandru Golub, epitropul bisericii din Dumbrava. A. Golub a ajuns la o venerabilă vârstă – nouă decenii de viață pământească.

Este o fire energică, plină de viață, lucidă și luptătoare pentru valorile naționale, morale și religioase.

La acest ceas aniversar am discutat despre locul credinței în viața fratelui Alexandru:

Născut din părinți temători de Dumnezeu, în satul Vasilcău, Soroca, se ține minte din copilărie alături de dascălul Eugen Jovmir, care de prin clasa I-îi l-a luat în strană. Acolo a deprins dragostea față de cele sfinte, învățând rugăciuni și psalmi.

Nu uită de lecțiile ținute de către preotul satului Ioan Mosceleanu, care a trebuit să se refugieze peste Prut odată cu instaurarea regimului sovietic.

Pentru corespondența sa cu rudele din România și pentru împărtășirea ideilor patriotice a fost arestat, confiscându-i-se toate bunurile adunate cu anii. Tot a avut de suferit și pentru faptul că nu a acceptat să fie trecut în rândul comuniștilor.

Își amintește cum mergea pe ascuns la biserica din sat, unde slujea părintele Dumitru Cosciug, venit din Trifăuți. Iar moșul său Petru Golub a ridicat tot satul în clipele grele, când necredincioșii vroiau să închidă biserica. Practic toate rudele slujeau în biserică, ducând diverse ascultări.

În toamna anului 1952 primește Taina Cununiei la biserica din sat, căsătorindu-se cu tânăra Claudia, împreună cu care a trăit atât de frumos 66 de ani (Claudia a decedat acum câteva zile), jurând că îi va fi fidel și alături până în ultima clipă a vieții.

Stabilindu-se cu traiul în Dumbrava, credincioșii din sat l-au ales drept epitrop. Chiar dacă comunitatea religioasă nu avea preot și un teren pentru construcția bisericii, aduna credincioșii la marile sărbători să se roage și să mulțumească Domnului pentru toate binefacerile.

A fost printre primii susținători ai lucrărilor de edificare a bisericii cu hramul ”Sf. Petru Movilă”. A mers la Pănășești, Strășeni, aducând primele bârne pentru troița înălțată în fața bisericii, apoi a contribuit la săparea fântânii și a pus umărul la temelia sfântului locaș.

Pentru dragostea și contribuția adusă Bisericii, consiliul parohial a decis să rămână în calitate de epitrop al bisericii până la ultima răsuflare pământească.

Astfel, îi dorim încă mulți ani, sănătoși și cu alese bucurii lăuntrice, asigurându-l de sfintele noastre rugăciuni la altarul Domnului.

A consemnat Pr. Octavian Moșin